Poate provoca boala celiacă. Boala celiaca: Simptome, Cauze, Tratament


The disease is not only diagnosed in children, but also in adults. The importance of the disease is that it appears to be associated with an increased risk of long-term complications. Doctors can prevent them by timely diagnosis and by initiating a gluten-free diet. It is essential to recognize the important role of primary care, as a large-scale serological examination is currently not recommended.

Post navigation

The physicians should improve their knowledge on the various clinical manifestations of celiac disease and diagnosis. Keywords celiac disease, gluten, intestinal biopsy, nemathelminthes reproducere diagnosis Rezumat În ultimii ani, s-a observat o creştere a interesului faţă de di­­fe­­ri­­tele manifestări clinice legate de intoleranţa la gluten.

Boa­­la nu este diagnosticată numai la copii; se ştie azi că ea este frec­­vent întâlnită şi la adulţi.

papillomavirus positif enceinte

Studiile au dovedit că boala este aso­­cia­tă Verucile genitale sunt tratate? un risc crescut de complicaţii pe termen lung, pe care medicii le-ar putea preveni prin diagnosticarea afecţiunii la timp şi prin ini­ţierea unei diete fără gluten. Medicul de familie are un rol im­por­tant în depistarea pacienţilor cu suspiciune de boa­­lă ce­liacă, deoarece examinarea serologică pe scară largă nu este în prezent recomandată.

De aceea, medicii ar trebui să facă eforturi pentru a-şi îmbunătăţi cunoştinţele despre di­ver­se­le manifestări cli­nice ale bolii şi despre modalităţile de diag­nos­ti­ca­re a acesteia.

Cuvinte cheie boala celiacă gluten biopsie intestinală diagnostic serologic Boala celiacă, sau enteropatia indusă de gluten, este o afecţiune autoimună, care se manifestă prin diferite tulburări apărute la ingestia de gluten, o proteină pe care o regăsim în grâu, orz, secară şi alac. Până nu demult se considera că este o boală a copilăriei, dar în ultimii poate provoca boala celiacă s-au extins cercetările asupra incidenţei acestei boli la vârsta adultă, mai ales că manifestările în acest caz pot fi înşelătoare sau chiar pot lipsi o perioadă lungă.

Boala celiacă a devenit astfel comună în patologia adultului, adolescentului sau copilului. Boala apare la indivizi cu predispoziţie genetică, prevalenţa afecţiunii la membrii aceleiaşi familii fiind crescută.

Boala Celiacă

Există studii care au demonstrat posibila implicare a adenovirusului 12, care prezintă o structură ce coincide parţial cu un segment din lanţul polipeptidic al gliadinei, putând exista o reacţie imună încrucişată împotriva virusului şi poate provoca boala celiacă gliadinei. Susceptibilitatea genetică depinde de complexul major de histocompatibilitate, genele răspunzătoare fiind localizate pe braţul scurt al cromozomului 6.

Despre intoleranța la gluten Intoleranța la gluten este o afecțiune din ce în ce mai discutată. Din ce în ce mai mulți oameni sunt diagnosticați cu boala celiacă, iar opțiunile de alimente fără gluten sunt peste tot. Dar ce este intoleranța la gluten și cum se schimbă viața după diagnostic?

În decursul timpului au fost emise mai multe ipoteze privind patogenia bolii: ipoteza enzimatică deficit de peptidază eritrocitarăipoteza membranară efectul toxic direct al gliadinei asupra enterocitului prin intermediul unui receptor specific din celulele imature şi ipoteza imunitară reacţie imunitară inadecvată, determinată de gliadină, cu producerea de anticorpi antigliadină de tip IgA şi IgG poate provoca boala celiacă.

Determinările genetice nu sunt folosite ca test de screening pentru diagnosticul de celiachie, dar pot poate provoca boala celiacă folosite în situaţii deosebite pentru precizarea riscului genetic. Patogenia bolii este complexă; se consideră că este o enteropatie mediată imunologic, în care sunt implicate mecanisme imune umorale şi celulare.

Distrugerea enterocitelor sub acţiunea gliadinei şi atrofia vilozitară determină scăderea suprafeţei de absorbţie intestinală, având drept consecinţă instalarea unui sindrom de malabsorbţie pentru lipide, glucide şi proteine, simptomele clinice fiind consecinţa acestor modificări morfopatologice. Manifestări clinice Tabloul clasic al bolii se descrie la copilul mic, când debutul survine de obicei la de luni de la introducerea făinoaselor în alimentaţie, dar este general admis că boala poate debuta practic la orice vârstă.

Se pare că introducerea glutenului în alimentaţie la vârste mici ar putea favoriza debutul precoce al bolii. Evoluţia este insidioasă, episoade acute alternând cu perioade de remisiune; în gripa tratament 2020 episoadelor acute se remarcă prezenţa scaunelor modificate, voluminoase de ori cantitatea normalăpăstoase, deschise la culoare, spumoase, grăsoase.

Uneori remarcăm apariţia vărsăturilor şi a anorexiei; în timp, apar scăderea ponderală şi falimentul creşterii.

Boala celiaca si intoleranta la gluten: cauze, simptome, tratament | Catena

Cazurile netratate se însoţesc de întârzierea creşterii şi maturaţiei scheletului, precum şi de numeroase deficienţe nutriţionale fier, vitamine, proteine. De asemenea, pot să apară tulburări de comportament, irascibilitate, perioade de furie alternând cu perioade de apatie sau tulburări de somn, simptome ce dispar odată cu ameliorarea bolii 3. Alte semne care se pot evidenţia la copilul mic se datorează deficitului de factori nutriţionali: tegumentele sunt palide şi uscate anemie feriprivăfirul de păr este casant, decolorat, apar edeme uneori hipoproteinemieechimoze, hematoame malabsorbţie de vitamină K.

Debutul mai tardiv, după vârsta de 4 ani, asociază hipotrofie staturo-ponderală, pubertate întârziată, hipoplazia smalţului dentar, dureri abdominale recurente, constipaţie alternând cu scaune voluminoase, decolorate, oboseală, scăderea performanţelor şcolare; de asemenea, poate favoriza apariţia ADHD sau a focarelor de epilepsie la copil.

Glutenul poate declanşa limfom la pacienţi cu boala celiacă

Astăzi se consideră că principalele modalităţi de prezentare a pacienţilor cu boală celiacă sunt: forma clasică, asociată cu diaree, şi forma de boală tăcută, asimptomatică sau paucisimptomatică, sau forma cu manifestări atipice. Formele de boală asimptomatice sau cu simptome atipice sunt tot mai frecvent diagnosticate, pacienţii putând să poate provoca boala celiacă manifestările unui sindrom de intestin iritabil, anemie, osteoporoză, boli neurologice sau neoplazii.

Cazurile clasice care se manifestă prin sindrom de malabsorbţie şi diaree sunt tot mai rar întâlnite în comparaţie cu formele atipice; de aceea, se consideră astăzi că boala poate provoca boala celiacă este o afecţiune multisistemică, şi nu doar o boală a intestinului 4.

Principalul mod de prezentare rămâne totuşi diareea, întâlnită în cele mai multe din cazuri; este de menţionat faptul că simptomele sunt frecvent prezente cu câţiva ani 11 ani în medie înaintea diagnosticului pozitiv de boală celiacă. La adulţi sunt rar întâlnite formele tipice de boală, cu simptome gastrointestinale severe sau cu tulburări grave de malabsorbţie.

De asemenea, la adulţi se asociază mai rar scăderea ponderală semnificativă. Majoritatea pacienţilor sunt diagnosticaţi şi trataţi mulţi ani ca având sindrom de intestin iritabil.

Cele mai frecvente simptome care apar la adulţi sunt redate în caseta 1 5.

Ce este glutenul și cine prezintă riscul de a dezvolta boala celiacă

La adulţi întâlnim mai frecvent dureri abdominale, balonări, distensie gazoasă a intestinului, constipaţie alternând cu diaree, greţuri, vărsături şi pirozis din cauza refluxului gastroesofagian. Printre simptomele atipice menţionăm simptomatologia neurologică, în special de tip senzorial paresteziila nivelul membrelor şi câteodată la nivelul feţei, cefalee, fatigabilitate, ataxie, deficit cognitiv uşor.

Biopsia de piele poate evidenţia în unele cazuri distrugeri ale fibrelor nervoase la acest nivel, deşi testele de explorare a conducerii nervoase sunt de obicei normale. Manifestările neurologice au fost identificate la unu din cinci pacienţi cu boală celiacă, în special ataxia ipoteza anticorpilor anticelule cerebeloase şi neuropatia 7.

Simptomatologia articulară este observată inconstant, cel poate provoca boala celiacă adesea sub forma unor artralgii difuze şi mai rar ca artrite sau sacroileite.

îngrijire de îngrijire pentru copii hpv virus on throat

Multe boli autoimune poliartrita reumatoidă, artrita juvenilă, lupusul eritematos sistemic, sindromul Sjögren pot asocia în timp boală celiacă 7. Dermatita herpetiformă este întâlnită mai frecvent la adulţi în special la bărbaţi decât la copii şi constă dintr-o erupţie papuloveziculoasă, pruriginoasă, distribuită de ce­le mai multe ori simetric pe zonele de extensie: coa­te, ge­nunchi, fese, umeri, scalp.

Biopsia cutanată evi­den­ţia­ză depozite caracteristice de IgA în dermul papilar şi de multe ori pacienţii prezintă autoanticorpi împotriva trans­glu­ta­minazei epidermale 7. Osteoporoza este o manifestare frecventă la adulţi, în special la vârstnici şi la femeile la menopauză.

poate provoca boala celiacă papillomas cure

Se explică prin afectarea absorbţiei calciului, magneziului şi vitaminei D, creşterea turnoverului osos şi probabil un rol le revine şi autoanticorpilor antiosteoprotegerine. Tratarea bolii şi măsurile de suplimentare a deficitelor sunt obligatorii poate provoca boala celiacă a preveni fracturile 7. Caseta 1. Simptome în boala celiacă Stare de oboseală, fatigabilitate, tulburări de somnn Depresie şi anxietate 6 Anorexie, dureri abdominale, disconfort abdominal Scădere în greutate nu este frecvent întâlnită la adulţi Tulburări de tranzit episodic diaree, steatoree, constipaţie Semne de anemie tegumente palide, glosită, stomatită, ulcere aftoase Osteopenie, osteoporoză Scăderea fertilităţii atât la femei, hpv et verrues şi la bărbaţi Dermatită herpetiformă Tulburări neurologice Infertilitatea poate fi întâlnită atât la bărbaţi, cât şi la femei.

Deficitul de oligoelemente şi acid folic determină, în plus, avorturi repetate şi poate provoca boala celiacă dezvoltarea fătului. Unele studii au descris şi alte manifestări extraintestinale care se pot asocia cu boala celiacă: uveite, psoriazis, astm bronşic, creşterea modestă a riscului cardio­vascular 8neconfirmată în unele studii 9depresie, anxietate, schizofrenie.

Pacienţii cu boală celiacă pot prezenta o multitudine de comorbidităţi, cum ar fi frecvenţa crescută a manifestărilor autoimune poliartrită reumatoidă, tiroidită autoimună, boli autoimune hepatice, cardiomiopatia autoimună, psoriazis, diabet zaharat de tip 1, colită colagenoasă sau limfocitarăa neoplaziilor sau asociază boli genetice sindrom Down, sindrom Turner.

În ceea ce priveşte neoplaziile, studiile au arătat o creştere a ratei carcinomului esofagian, adenocarcinomului intestinal, limfomului non-Hodgkin şi a melanomului.

Boala celiaca – Ce este si cum se poate trata?

Se pare că dieta lipsită de gluten protejează aceşti pacienţi împotriva malignităţilor, cu efecte mai modeste în ceea ce priveşte limfomul. Paraclinic Anemia hipocromă, microcitară, hiposideremică sideremia şi feritina scăzutedepistată la un pacient accidental, fără evidenţierea surselor de sângerare, ar trebui să ne ducă cu gândul şi spre o eventuală boală celiacă. Anemia macrocitară este întâlnită mai rar la pacienţii cu celiachie şi s-ar datora deficitului de absorbţie a acidului folic sau vitaminei B La pacienţii cu boală celiacă se pot observa creşteri ale amilazelor serice, teste de hepatocitoliză pozitive, hipoproteinemie cu hipoalbuminemie, creşterea VSH, modificări care revin la normal în timpul dietei fără gluten.

De asemenea, se pot întâlni şi niveluri serice reduse ale calciului, magneziului şi vitaminelor liposolubile: vitamina D osteoporoză sau osteopenie la testul DXAvitamina K afectarea sintezei factorilor de coagulare.

  • Boala celiacă şi deficitul de fier se manifestă adesea concomitent.
  • Boala celiaca: Simptome, Cauze, Tratament | Despre medicina

Anticorpii antigliadină de viermi oxiuri poze IgG şi IgA au fost consideraţi în trecut ca markeri specifici de boală; astăzi se ştie însă că ei pot lipsi în stadiile acute ale bolii, astfel încât absenţa lor nu exclude diagnosticul. De asemenea, anticorpii antigliadină pot fi prezenţi şi în alte stări patologice, cum ar fi diabetul zaharat, sindromul Down sau în afecţiuni hepatice.

Totuşi, pot fi folosiţi pentru screeningul bolii celiace sau pentru screeningul bolii la membrii familiei în anumite situaţii, precum şi pentru monitorizarea evoluţiei.

supliment suplimentar de dezintoxicare masticabil qclean hpv virus mannen

Dozarea anticorpilor de tip IgA a fost utilizată ca martor de răspuns la tratament, fiind consideraţi cu sensibilitate şi specificitate superioare; nivelul lor scade semnificativ după excluderea glutenului din alimentaţie.

Un alt test serologic este reprezentat de determinarea anticorpilor antiendomisium prin tehnici de imunofluorescenţă sau ELISA; prezintă sensibilitate şi specificitate mult mai mari pentru boala celiacă, lipsind în alte afecţiuni. În sfârşit, testele serologice actuale se bazează pe detectarea în ser a anticorpilor antitransglutaminază tisulară.

  • Cefalee Pierderea densitatii osoase osteoporoza.
  • 15 confuzii și mituri despre boala celiacă -
  • Boala celiaca – Ce este si cum se poate trata? | Policlinica Astra
  • Îndepărtarea și tratamentul condilomului
  • Share on Facebook Share on Twitter Share on Linkedin Share on Pinterest Boala celiacă intoleranţa autoimună la gluten este o afecţiune cronică autoimună care afectează în principal intestinul subţire și care este declanșată de ingestia de gluten la persoane predispuse genetic.

Există specialişti care consideră că nu ar mai fi obligatorie biopsia intestinului subţire în toate cazurile 10dar sunt necesare studii suplimentare. Prezenţa anticorpilor se corelează cu gradul de atrofie vilozitară şi cu modul de prezentare a bolii celiace.

Pacienţii cu semne sugestive de boală şi teste serologice pozitive vor fi trimişi către specialistul gastroenterolog, în vederea efectuării biopsiei intestinale.

poate provoca boala celiacă prevenirea tratamentului cu helmint

Nu se va exclude glutenul din alimentaţie doar pe baza testelor serologice; diagnosticul trebuie confirmat şi histologic, de cele mai multe ori. Examenul baritat nu se efectuează de rutină, dar poate arăta anse intestinale dilatate, tranzit încetinit şi un aspect flu, diluat al substanţei de contrast. Endoscopia digestivă superioară efectuată pentru diagnosticarea unei patologii esogastrice banale sau pentru o suspiciune de boală celiacă ar putea decela modificări sugestive pentru ştergerea pliurilor duodenale şi pentru prezenţa fisurilor la nivelul mucoasei.

Aceste modificări nu pot fi considerate ca marker al bolii; de asemenea, s-a constatat că simptomele refluxului gastroesofagian şi leziunile mucoaselor se remit după începerea dietei fără gluten. Biopsia se efectuează din a doua porţiune a duodenului şi evidenţiază atrofia totală sau parţială a vilozităţilor flat biopsycreşterea şi alungirea criptelor şi infiltrat inflamator limfoplasmocitar.

Simptomele bolii celiace si ale intolerantei la gluten

Deşi aceste modificări au specificitate şi sensibilitate mare, nu reprezintă diagnostic de certitudine, deoarece pot fi întâlnite şi în alte forme ale sindromului de malabsorbţie: sprue tropical, intoleranţă la lactoză, limfom, enterită cu eozinofile, proliferare bacteriană severă 5. La nivelul intestinului subţire, oxiuri la copii 1 an poate evidenţia uneori o alternanţă a structurii normale a mucoasei intestinale, cu poate provoca boala celiacă intraepitelială şi cu zone de atrofie parţială sau totală a epiteliului vilos 4.

Absenţa celulelor epiteliale cu suprafaţă viloasă determină scăderea absorbţiei la nivel intestinal, iar elongarea criptelor este responsabilă de secreţia electrogenă de clor, care explică secreţia fluidă a intestinului subţire din boala celiacă netratată Diagnosticul poate fi astfel pus cu mare sensibilitate şi specificitate prin endoscopie cu biopsie duodenală, histologia intestinului subţire, probe serice specifice şi răspuns clinic la dieta fără gluten.

Totuşi, consensul specialiştilor recomandă utilizarea capsulei endoscopice la pacienţii cu boală celiacă refractară şi simptome inexplicabile, în ciuda tratamentului 6 luni şi a investigaţiilor adecvate În ceea ce priveşte depistarea persoanelor la risc, s-a propus efectuarea screeningului pentru boala celiacă în următoarele cazuri: Copii sau adulţi care prezintă simptome sugestive de boală celiacă.

Poate provoca boala celiacă unor boli autoimune sau a altor condiţii care au fost găsite în asociere cu boala celiacă diabet zaharat de tip 1, tiroidită autoimună, boli autoimune hepatice, deficit selectiv de imunoglobulină, sindrom Down sau sindrom Turner. Cazurile de boală în care să lipsească aceşti anticorpi sunt foarte rare, iar un test fals pozitiv, de asemenea, este rar întâlnit de exemplu, la persoane cu boli autoimune. Lipsa sensibilităţii, costurile mari şi dificultatea de efectuare fac ca acest test să fie rezervat doar în cazul unui diagnostic dificil.

Identificarea anticorpilor antigliadină de tip IgA sau de tip IgG poate fi utilizată, de asemenea, la persoane la poate provoca boala celiacă celelalte teste serologice sunt negative.

What happens when you have a disease doctors can't diagnose - Jennifer Brea