Paraziți cu gregarină în creveți. Încărcat de

Titular disciplină, Lect. Popovici Ovidiu 5 - Obligaţiile minime ale studenţilor în vederea promovării examenului: În vederea promovării examenului, studenţii sunt obligaţi să participe la activităţile din cadrul lucrărilor practice, să promoveze proba examinatorie de la finalul acestora, precum şi examinarea pe parcurs din materia de curs.

Lumea Animal El Or

Principii generale de biologie a nevertebratelor Cap. Locomoţia 1. Principii generale 1. Principalele tipuri de locomoţie a nevertebratelor 1. Locomoţia ameboidală 1. Locomoţia cu ajutorul cililor şi flagelilor după îndepărtarea verucilor genitale, consecințele. Locomoţia cu ajutorul presiunii hidrostatice 1.

Locomoţia cu ajutorul apendicilor articulaţi perechi Cap. Hrănirea 2. Strategiile de hrănire ale nevertebratelor 2. Regimul de hrană fitofag 2. Regimul de hrană zoofag 2. Regimul de hrană omnivor 2. Parazitismul 2. Digestia hranei Cap.

Mult mai mult decât documente.

Excreţia şi reglarea echilibrului hidric şi ionic Cap. Circulaţia şi schimbul de gaze Cap. Sistemul paraziți cu gregarină în creveți şi percepţia 5. Principii generale 5. Tipuri de organe de simţ Cap. Reproducerea 6. Reproducerea asexuată 6. Reproducerea sexuată 6.

Partenogeneza Cap. Dezvoltarea metazoarelor 7. Dezvoltarea embrionară 7. Formarea blastulei 7. Formarea gastrulei, a foiţelor embrionare şi a cavităţii celomice 7. Dezvoltarea postembrionară 7.

Dezvoltarea directă 7. Dezvoltarea indirectă 7. Hormonii şi feromonii Partea a II-a. Biologia principalelor încrengături de animale nevertebrate Cap.

Biologia protozoarelor Cap. Biologia spongierilor Cap.

Biologia cnidarilor şi ctenoforelor Cap. Biologia viermilor laţi şi nemerţienilor Cap. Biologia viermilor cilindrici Cap.

Încărcat de

Biologia moluştelor Cap. Biologia viermilor inelaţi Cap. Biologia artropodelor Cap. Lucrarea nu este concepută pentru a prezenta o sistematică bazată cel mai adesea pe morfologie a nevertebratelor, acesta fiind obiectul unui curs separat de obicei ambele discipline sunt predate sub denumirea de Zoologia nevertebratelor. Cu toate acestea, clasificările sunt imposibil de evitat deoarece fără ele este paraziți cu gregarină în creveți să se prezinte biologia acestor animale.

Când ne gândim la ne-vertebrate le asociem imediat cu opusul lor, vertebratele. Deci, simplu spus, nevertebratele sunt acele animale care nu posedă o coloană vertebrală.

După cum se observă, definirea nevertebratelor se face doar din perspectiva vertebratelor. Spre deosebire de vertebrate însă, care reprezintă o singură categorie taxonomică o încrengăturăo unitate bazată pe prezenţa caracterului comun coloană vertebrală, nevertebratele sunt o grupare de peste 30 de încrengături extrem de diferite din punct de vedere biologic, morfologic, fiziologic, ecologic etc.

• De exemplu, anual se descriu circa de specii de fungi si circa de specii de bacterii Primul pas in relansarea cercetarilor de inventariere a fost facut de entomologul american Terry Erwin de la Institutul Smithsonian, specialist in coleoptere, care la inceputul anilor 80 a efectuat cercetari in comunitatile de insecte din coronamentul unei singure specii de copac Luehea seemannii din padurea ecuatoriala din Panama.
• Lumea Animal El Or
• Importanta deosebit a zoologiei n general - ca i a botanicii - a revenit n atentia specialistilor dup o perioad de cteva decenii n care atentia lumii stiintifice a fost atras de cteva ramuri de vrf ale biologiei, deosebit de spectaculoase sub aspectul descoperirilor - genetica, biologia celular i molecular, biofizica, ecologia.
• Cea mai mare parte a masei cito- plasmatice cste plina cu un cromatofor cu clorofila, mai voluminos Ia partea posterioara, cuprinzînd la mijloc un corp sferic refringent, pirenoidul, învelit de un strat de amidon.

Ele reprezintă deci o grupare artificială de animale, realizată din comoditate. Astfel, până la ora actuală au fost descrise peste 1 milion de specii de nevertebrate, însă estimările ajung la 50 de milioane de specii sau chiar mai mult. Motivul este că cele mai multe dintre nevertebrate au talie mică şi au trecut până acum neobservate, mai ales în ecosistemele mai puţin explorate, cum ar fi pădurile tropicale.

Mult mai mult decât documente.

Nevertebratele ocupă toate mediile de viaţă posibile, de la gheţurile polare, până la cele mai uscate deşerturi, de la mii de metri sub nivelul mării până în vârful celor mai înalţi munţi.

În consecinţă, nu doar morfologia lor este extrem de variată, ci şi modul lor de viaţă, ultimul reprezentând obiectul prezentului curs. Dar care animale sunt studiate mai exact în cadrul acestui curs? Lucrurile ar fi relativ simple dacă nu ar exista diferite păreri cu privire la ceea ce înţelegem prin animal.

Încărcat de

Până de curând, lumea vie era împărţită în două mari regnuri: regnul vegetal şi regnul animal. Pe de altă parte, alte clasificări împart lumea vie forum produse antihelmintice 3, 4, 5 sau chiar 6 regnuri, protozoarele fiind adesea grupate în regnul Protista, alături de algele unicelulare. În această accepţiune, animalele sunt considerate a fi exclusiv cele pluricelulare metazoarele.

Cursul de faţă cuprinde atât protozoarele heterotrofe cât şi metazoarele pentru a arăta unitatea care există între cele două mari categorii de organisme.

Diversitatea extraordinară a nevertebratelor face imposibila sarcina de a prezenta într-o manieră unitară biologia acestor animale.

Din acest motiv, lucrarea de faţă se grupează în două părţi mari. Prima parte tratează câteva procese fundamentale care se desfăşoară în corpul animalelor nevertebrate, fără a intra în detalii referitoare la morfologia acestora.

Aceste aspecte sunt prezentate în paraziți cu gregarină în creveți de sistematică a nevertebratelor. Astfel, în capitolul 1 se prezintă paraziți cu gregarină în creveți legate de locomoţia nevertebratelor, arătându-se principalele adaptări ale acestora în raport cu 8 mediul în care trăiesc, precum şi principalele tipuri de locomoţie întâlnite la nevertebrate.

În cel deal 2-lea capitol sunt prezentate aspecte legate de hrănirea nevertebratelor şi anume principalele strategii de paraziți cu gregarină în creveți şi adaptările legate de acestea.

Modalităţile prin care organismele elimină produşii toxici şi îşi reglează echilibrul hidric şi ionic al corpului sunt prezentate în capitolul al 3-lea. În cel de-al 4-lea capitol se prezintă modul în care se desfăşoară circulaţia şi schimbul de gaze, iar în capitolul al 5-lea este trecută în revistă marea diversitate a organelor de simţ ale nevertebratelor şi modalităţile de integrare ale informaţiilor primite de aceşti receptori. Unul dintre procese fundamentale şi etapă obligatorie din viaţa organismelor vii, reproducerea, este prezentată în capitolul al 6-lea.

O atenţie mai mare se acordă proceselor de dezvoltare prin care trec organismele, începând cu fecundarea în cazul reproducerii sexuate, trecând prin embriogeneză şi terminând cu dezvoltarea postembrionară. Tot aici sunt prezentate pe scurt tipurile de substanţe care controlează fie propria dezvoltare a organismului, fie mediază comunicarea dintre indivizi.

Toate aceste aspecte fac obiectul celui de-al 7-lea capitol. Partea a II-a a lucrării se referă la biologia principalelor încrengături de animale nevertebrate. Astfel, capitolele prezintă în special principalele aspecte legate de ciclurile de dezvoltare ale acestor animale, explicaţiile fiind acompaniate de exemple care să sugereze marea diversitate a modurilor de viaţă întâlnite la nevertebrate, cauteriza negii genitali în acelaşi timp şi unitatea evolutivă a marilor grupe de animale.

Cursul este însoţit de un caiet de lucrări practice care acoperă aspecte de biologie ale unor specii aparţinând principalelor încrengături de animale nevertebrate În parcurgerea acestui curs, studenţii sunt sfătuiţi nu doar să-şi însuşească diferitele aspecte prezentate, dar şi să înţeleagă de ce anumite fenomene, procese sau structuri sunt aşa cum descoperim că sunt şi nu altfel.

Motivele vizează întotdeauna eficienţa în funcţionalitate, dobândită în cursul milioanelor paraziți cu gregarină în creveți ani de evoluţie. Iar dacă anumite lucruri observate par să papiloma en la boca de perritos aibă un motiv clar, acest lucru se datorează cunoştinţelor noastre încă limitate.

Lumea nevertebratelor este atât de vastă, încât multe generaţii de zoologi de acum înainte se vor bucura să-i descopere misterele. Principii generale Mişcarea organismelor poate avea loc la trei nivele: celular, al organelor în cazul metazoarelor şi al întregului organism care poate fi o singură celulă în cazul protozoarelor.

Doar acest ultim nivel este considerat a fi locomoţie.

Biologia Nevertebratelor - Curs Si Lucrari Practice - Free Download PDF

Din punct de vedere al capacităţii locomotorii animalele se împart în două categorii: - sesile; - erante. Animalele sesile sunt de obicei fixate şi nu se pot deplasa.

Cu toate acestea ele pot executa mişcări complexe necesare pentru hrănire, apărare, reproducere etc. Exemple de animale sesile sunt hidra, coralii, unele crustacee ş. Există şi animale care cu toate că nu sunt fixate, nu se deplasează aproape deloc.

Acestea se numesc sedentare de exemplu unii viermi etc. Animalele erante manifestă abilităţi locomotorii diverse înot, târât, mers, alergat, sărit, zbor ceea ce le conferă numeroase avantaje în localizarea hranei, adăpostirea de prădători, căutarea partenerilor de reproducere etc.

Cele mai multe animale se încadrează în această categorie. Locomoţia majorităţii protozoarelor implică deplasarea unicei celule, de obicei în medii acvatice sau bogate în apă. Modalităţile prin care se poate realiza această deplasare sunt discutate mai jos. Locomoţia metazoarelor are loc de regulă în urma interacţiunii a trei componente: - sistemul nervos; - sistemul muscular; - scheletul.

Organismele pluricelulare au alte necesităţi legate de deplasare faţă de organismele unicelulare.

Principalul impediment îl constituie talia care a crescut progresiv odată cu apariţia pluricelularităţii. Talie mai mare înseamnă greutate mai mare, ceea ce se traduce printr-un efect mai mare a forţei gravitaţionale asupra corpului. De aceea, concomitent cu dezvoltarea unor noi modalităţi de deplasare animalele pluricelulare au trebuit să-şi perfecţioneze şi mecanisme de susţinere a propriei greutăţi corporale.

Datorită flotabilităţii, efectul gravitaţiei este mai scăzut în apă comparativ cu uscatul. Aceasta este cauza pentru care cele mai mari organisme balenele albastre trăiesc în ocean. Numeroase nevertebrate trăiesc în apă şi sunt dependente de aşa-numitul număr al lui Reynold Re.

Biologia Nevertebratelor - Curs Si Lucrari Practice - Free Download PDF

paraziți cu gregarină în creveți Atunci când Re este mare, predomină forţa de inerţie, ea fiind cea care determină modul în care apa se scurge de-a lungul corpului imersat. Dimpotrivă, atunci când Re este mic, predomină forţa de viscozitate. De aici se observă că pentru un animal de talie mare vâscozitatea apei are mică importanţă, ea crescând însă şi ajungând extrem de importantă în cazul animalelor foarte mici protozoare şi metazoare de talie foarte mică.

Putem spune chiar că pentru aceste animale înotul se transformă peritoneal cancer icd 10 într-un fel de săpat într-un mediu extrem de vâscos.

Animalele mari depun efort mai ales pentru a iniţia deplasarea, inerţia făcând apoi restul, pe când animalele de talie mică trebuie să depună un efort constant şi considerabil mai mare pentru a se putea deplasa. Toate aceste aspecte influenţează modul în care sunt alcătuite şi funcţionează diferitele specii de animale acvatice.

Odată cu cucerirea mediului terestru, animalele au trebuit să facă faţă din plin efectului forţei gravitaţionale astfel încât a fost necesară dezvoltarea unor sisteme de susţinere.

Taxonomie+Animala+Nevertebrate+2011

Scheletul a devenit o parte esenţială a alcătuirii corpului acestor animale, având rolul unui sistem care să poată susţine musculatura şi organele interne. Principalele tipuri de locomoţie ale nevertebratelor Se consideră că la animalele nevertebrate există patru tipuri principale de deplasare: - locomoţie ameboidală; - locomoţie cu ajutorul cililor şi flagelilor; - locomoţie cu ajutorul presiunii hidrostatice mişcări peristaltice şi propulsie prin jet paraziți cu gregarină în creveți - locomoţie cu ajutorul apendicilor perechi.

Locomoţia ameboidală Acest tip de locomoţie presupune formarea reversibilă a unor paraziți cu gregarină în creveți ale corpului numite pseudopode figura 1. Ea se întâlneşte la multe organisme protozoare, dar a fost păstrată şi la anumite tipuri de celule care se găsesc în corpul animalelor metazoare de exemplu limfocite.

Citoplasma acestor organisme este de două feluri: o citoplasmă mai densă având consistenţa unui gel, numită ectoplasmă care se găseşte mai către exteriorul celulei şi o paraziți cu gregarină în creveți mai fluidă numită endoplasmă, localizată către interiorul celulei. Modul exact în care are loc formarea pseudopodelor care permit deplasarea acestor organisme nu este cunoscut în totalitate. O primă ipoteză este aceea că moleculele libere de actină din endoplasmă polimerizează la locul de formare a pseudopodului unde interacţionează cu moleculele de miozină determinând o contracţie care împinge endoplasma înainte, transformând-o în acelaşi timp în ectoplasmă şi determinând apariţia pseudopodului.

O altă ipoteză presupune că interacţiunea paraziți cu gregarină în creveți are loc la capătul opus al locului de formare a pseudopodului, contracţia ectoplasmei determinând deplasarea endoplasmei şi alungirea în direcţie opusă a pseudopodului.

Locomoţia cu ajutorul cililor şi flagelilor Cilii figura 1. Ca şi în cazul mişcării ameboidale, unele celule din corpul organismelor metazoare sunt de asemenea dotate cu cili de exemplu celulele din epiteliul tractusului respirator sau flageli spermatozoizii.

Structurile cililor şi flagelilor sunt similare, dar flagelii sunt de regulă mai lungi şi în număr mai mic, iar cilii sunt mai scurţi şi în număr mult mai mare. Ambele structuri sunt alungite, fiind delimitate la exterior de o extensie a membranei celulare. În secţiune ei apar alcătuiţi din 9 perechi de microtubuli dispuse în cerc, în mijloc aflându-se o pereche suplimentară.

Microtubulii sunt de natură proteică, iar interacţiunea dintre proteinele componente determină contracţia acestora.

• Taxonomie animala - Nevertebrate 2 Introducere Zoologia nevertebratelor este o ramură a biologiei care se ocupă cu studiul animalelor lipsite de coloană vertebrală, grup care reprezintă cea mai mare parte a vieţuitoarelor de pe Pământ, atât ca număr de specii cât şi ca număr de grupe taxonomice.
• Cancer genetic discrimination
• Президент взглянул на Элвина с серьезным видом.
• Lumea Animal El Or

Mişcările cililor şi flagelilor pot fi asemănătoare cu a unor vâsle sau pot fi helicoidale. Cilii şi flagelii se formează din nişte organite celulare numite corpi bazali sau kinetosomi.

Locomoţia cu ajutorul presiunii hidrostatice Acest tip de locomoţie se poate împărţi în două subtipuri: - deplasarea prin mişcări peristaltice; - deplasarea prin propulsie cu jet.