Larve parazite


Avion doborât în Ucraina Viermii plaţi Platyhelminthes Platelminţii viermii plaţi sunt metazoare larve parazite cu corpul aplatizat, lipsite de celom propriu-zis acelomaţicavitatea internă a corpului fiind plină cu parenchim sau mezenchim. Din acest motiv, platelminţii mai pot fi denumiţi şi viermi parenchimatoşi. Sunt animale în cea mai mare parte acvatice, libere sau parazite.

Au corpul puternic turtit dorso-ventral, simetrie bilaterală şi o serie de trăsături de superioritate faţă de grupele precedente ale regnului Animalia: prezenţa mezodermului şi a organelor care larve parazite din cea de a treia foiţă embrionară; apariţia unui sac musculo-cutaneu format din muscultura circulară diagonală şi longitudinală care înveleşte întregul corp; prezenţa unui aparat excretor protonefridian; sistem nervos ganglionar, cu concentrare nervoasă la nivelul zonei cefalice, zona unde se găsesc de asemenea organe de simţ; aparat genital uneori extrem de complicat datorită faptului că sunt animale hermafrodite.

Formele libere sunt în cea mai mare parte răpitoare în timp ce formele parazite se caracterizează prin cicluri de dezvoltare complicate cu schimb de gazde şi forme de rezistenţă.

preparate pentru eliminarea viermilor

Încrengătura Platyhelminthes reprezintă după ultimele cercetări un grup polifiletic. Relaţiile filogenetice ale platelminţilor au reprezentat şi reprezintă şi în continuare o veritabilă provocare pentru specialişti. Este evident că grupul este foarte vechi, iar în decursul timpului diferitele ramuri de platelminţi au evoluat divergent, dezvoltând diferite strategii evolutive care au dus la apariţia unui ansamblu extrem de complex.

În urma analizelor moleculare, grupele Acoelomorpha şi Xenoturbellida cuprinse anterior în încrengătura Platyhelminthes, sunt considerate separate, formând încrengătura Xenacoelomorpha, apropiată de deuterostomieni. Morfologie externă Corpul unitar excepţie fac cestodele variază ca formă fiind foliaceu, cilindric, ca o pamblică etc. Capul puţin distinct, este delimitat de restul corpului printr-o îngustare în formă de gât sau prin prezenţa organelor larve parazite simţ, a creierului, iar la cele parazite prin dispozitive pentru fixare ventuze, cârlige.

Dimensiunile ajung de la câteva sute de microni la 10 — 15 m, excepţional 20 larve parazite. Culoarea este alb-opacă sau transparentă.

Molia orientală a piersicului, dăunătoarea lăstarilor și a fructelor

La formele libere poate avea nuanţe de verde, cenuşiu, brun, negru, uneori cu desene viu colorate. Faţa ventrală, locomotoare, poartă gura şi orificiile genitale.

Organizare internă Tegumentul este alcătuit dintr-un epiteliu celular sau infranucleat, parţial sau integral ciliat la formele libere, cu o cuticulă, uneori cu spinişori la cele parazite; formează cu musculatura parietală circulară la larve parazite, longitudinală la interior şi adesea cu fibre diagonale, care pot trece în muşchii dorso-ventrali teaca musculo-cutanată.

Formaţiunile scheletice lipsesc. Prezintă însă producţii cuticulare spini, cârlige la paraziţi pentru fixare, iar la cele libere în armătura organelor copulatoare. Platelminţii posedă o mare varietate de secreţii adezive, mai abundente la extremităţile corpului.

larve parazite dacă verucile cresc ce să faci

Sistemul nervos, cu excepţia formelor primitive, este afundat în parenchim, iar elementele plexului nervos se condensează în cordoane longitudinale cu structură medulară corpii celulari la periferie, axonii la larve parazite şi legături transversale regulate. Perechea de cordoane ventrale este mai puternică. În regiunea cefalică se larve parazite creierul. Organele de simţ, slab dezvoltate la paraziţi, sunt reprezentate de peri senzoriali şi fosete ciliare, iar la formele libere de statocist şi oceli.

Epidemiologie

Sistemul digestiv lipseşte la cestode şi fecampiide, acestea hrănindu-se osmotrof. La acestea există un masiv endodermic fagocitar, care comunică direct sau printr-un faringe simplu cu gura. La celelalte ordine, faringele este de diferite tipuri, iar intestinul mai mult sau mai puţin ramificat şi închis în fund de larve parazite. Digestia, iniţial cavitară, sfârşeşte intracelular. Uneori se formează un sincitiu fagocitar provizoriu turbelariate.

Cavitatea corpului, blastoceliană, este plină cu un mezenchim mezoblastic parenchim. Este constituit în linii mari, din celule fixe, cu substanţe de rezervă sau excreţii, celule migratoare de diferite categorii, cu rol în dezvoltare şi regenerare neoblasteşi lacune, care niciodată nu confluează în cavităţi mari; în ele circulă un lichid cu rol de sânge sau de limfă, fără o direcţie definită.

Viermii plaţi (Platyhelminthes) | Itinerarii pontice

La unele trematode, există una sau mai multe perechi de canale longitudinale contractile, cu ramificaţii oarbe. Parenchimul reprezintă mediul intern al animalului, sediul proceselor de metabolism. Sistemul excretor este o protonefridie: un canal excretor, ramificat în parenchim, ultimele canalicule fiind închise la capăt cu câte o celula cu flamură vibratilă smoc de cili.

Smocuri de cili se găsesc şi pe traiectul canalului. Structura submicroscopică a segmentului tubular al celulei terminale corespunde cu a coanocitelor spongierilor, fiind larve parazite din microtubuli longitudinali, încercuiţi de o membrană plasmatică; uneori există microtubuli transversali. Numărul porilor excretori, poziţia lor şi modul de larve parazite cu exteriorul diferă.

Trunchiurile excretoare sunt însoţite de atrocite sau paranefrocite. Sistemul genital. Platelminţii sunt hermafrodiţi cu rare excepţiiiar sistemul reproducător este complicat şi constituit după acelaşi tip la toate clasele. Gonadele sunt masive sau foliculare, iar cea femelă excepţie arhooforele separată într-o porţiune mai mică, germigenă şi una mai mare, vitelogenă, ultima producătoare de celule viteline surori avortate ale ovululuicare servesc ca hrană embrionului.

Corelativ cu această structură, oul este ectolecit. Vitelogenele urmează traiectul intestinului larve parazite sunt în contact cu el uşurând adsorbţia substanţelor nutritive, necesare elaborării vitelusului; la cestode, la care hrănirea se face prin osmoză, ocupă poziţie periferică. Aparatul copulator este complicat, uneori cu armătură cuticulară şi glande anexe, dispozitive pentru acuplare şi larve parazite înmagazinarea spermatozoizilor proprii sau pe cei primiţi de la partener, uter pentru acumularea ouălelor, foarte dezvoltat la paraziţi.

Orificiile genitale se deschid la exterior independent sau printr-un por hermafrodit; uneori există un orificiu copulator vaginal separat de cel uterin de pontă. Reproducere şi dezvoltare Fecundaţia este internă şi încrucişată, prin copulaţie sau înţepătură hipodermică.

Pot forma spermatofori pachete de spermatozoizi, învelite într-o capsulă.

Anisakis – pericolul nebănuit ce se ascunde în sushi

larve parazite Dezvoltarea depinde de tipul de ou. La formele cu ouă endolecite, dezvoltarea este de tip spiral şi determinată; entomezodermul derivă din micromera 4d, iar la policlade există larvă liberă; la speciile cu ouă ectolecite, dezvoltarea este puternic modificată, larve parazite foiţe germinative provizorii, datorită prezenţei celulelor viteline. Cele parazite trematode, cestode au cicluri evolutive complicate, cu stadii larvare larve parazite, schimb de gazdă şi de generaţii, fenomene de neotenie, poliembrie şi înmulţire asexuată.

Viermii plaţi sunt un grup taxonomic relativ bine reprezentat în Marea Neagră circa larve parazite, M.

Specie originară din Larve parazite, răspândită în prezent în toată lumea. Adultul este un fluture, iar larva este o omidă de 1,2 - 1,4 cm. Molia orientală a piersicului Larva moliei orientale a piersicului într-o piersică Ce atacă şi cum dăunează: Molia orientală a piersicului numită și molia orientală a fructelor atacă în principal piersicul, urmat de cais și prun. Se pot înregistra atacuri și la cireș, măr, măr și gutui, dacă pomii se află în preajma livezilor de piersic. Organele vizate de molia orientală a piersicului sunt lăstarii și fructele.

Gomoiu — Biodiversity in the Black Seaatât prin larve parazite libere — turbelariatele — cât şi prin cele parasite monogene, cestode, sau trematode. Date despre formele libere turbelariatesunt fragmentare. Datorită larve parazite întâmpinate în studierea acestui grup, studiile asupra turbelariatelor sunt rare şi nu acoperă decât o parte din totalul speciilor.

Parazitologie

În Marea Neagră au fost menţionate în jur de 72 de specii de turbelariate, din care doar o parte apar citate din zona litoralului românesc. Cele mai multe specii de turbelariate marine sunt endemice pentru bazinul pontic, lipsind din Marea Mediterană. Analizând întregul grup al turbelariatelor în ansamblu se remarcă numărul mare de specii endemice ceea ce arată pe de-o parte plasticitatea ecologică a acestui grup taxonomic şi pe de alta rolul factorilor de mediu particulari ai mediului pontic în procesul de speciaţie.

Prezenţa unor specii de origine ponto-caspică în ape dulcicole sau salmastre aflate la mare distanţă de zona lor iniţială demonstrează şi capacitatea de larve parazite cuceri noi habitate fie pe cale naturală fie prin imigraţie antropochoră.

larve parazite

Platelminţii paraziţi sunt de asemenea bine reprezentaţi prin specii din toate grupele taxonomice. Gazdele sunt larve parazite în special de vertebrate, peşti şi mai rar păsări. Turbelariate Rhabditophora Sunt forme libere, răpitoare, de talie mică, medie şi mare care se hrănesc cu pradă vie sau cadavre bacterii, protozoare, rotiferi, crustacei mici, oligochete sau ascidii. Denumirea grupului vine de la ectodermul ciliat, ciliatură care produce mici vârtejuri în apă în timpul deplasării lat.

Au corpul turtit dorso-ventral, cilindric, larve parazite sau lanceolat, uneori în formă de panglică, cu dimensiuni cuprinse între 0,4 — 5 mm uneori peste, ajungând la 2 — 3 cm.

condiloamele la femeile consecințele tratamentului

Speciile marine de obicei au un colorit homocrom, care se aseamănă cu mediul de viaţă. Cele mai numeroase sunt cele din psamonul marin, cu adaptări la acest biotop: dimensiuni mici, corp îngust, transparent şi glandular, pentru aderarea la firele de nisip.

Strongiloidoza

În Marea Neagră majoritatea larve parazite sunt  bentonice, fitofile sau interstiţiale, unele specii Stylochus având larve care înoată un timp, apoi cad la fund şi evoluează ca adulţi. Turbelariatele sunt cel mai vechi grup de platelminţi. Speciile de platelminţi din clasa Rhabditophora, menţionate în Marea Neagră, sunt cuprinse în ordinele: Prolecithophora, Rhabdocoela, Dolichomicrostomida, Polycladida, Tricladida.

Forme cu gonadele dispuse difuz în parenchim, cu gonoductele mascule şi femele unite. Intestinul larve parazite, fără diverticule.

Daca doresti sa faci parte din echipa noastra, aplica la unul dintre posturile disponibile.

Din acest grup la litoralul românesc sunt semnalate speciile Plagiostomum girardi ponticum Pereyaslawzewa, 1,3 — 1,6 mm şi Allostoma pallidum Beneden, 0,7 — 1,2 mmambele comune în epibioza substratului dur. Prima specie are corpul oval-alungit, translucid, cu doi oceli situaţi anterior faţă de orificiul bucal.

Allostoma pallidum larve parazite recunoaşte uşor după zona anterioară separată printr-o gâtuitură circulară, după gâtuitură urmând patru oceli. Culoarea corpului este verzuie. Specii cu corpul incolor, de formă variabilă, turtit dorso-ventral, cilindric sau rotunjit, cu faringe bulbos-doliiform sau rosulat. Unele specii fam.

Bertilliellidae pot prezenta spiculi calcaroşi.

Strongyloides stercoralis- generalităţi

Gonadele pot fi simple sau perechi. Frecventă în Marea Neagră este specia Itaipusa karlingi. Specie comună în infralitoralul pietros al Mării Negre, cu un corp alungit 1,4 — 1,6 mmaplatizat şi un proboscis diferenţiat anterior. La ţărmul românesc, la sud de Constanţa. Speciile aparţinând acestui ordin sunt de talie mică, translucide, nepigmentate.