Cum să smulgi un copil dacă, Traducere "smulgă" în engleză

Cum spunem copiilor adevaruri neplacute

Lumea vazută prin ochii unui copil de trei ani, aflat în grija unui educator abuziv Foto: Guliver Getty Images Am ales să scriu acest articol pentru toţi părinţii copiilor preşcolari, care au fost martorii sau ţinta unui comportament abuziv din partea cadrului didactic. Când o educatoare are o intervenţie abuzivă asupra unui copil, consecinţele acestei intervenţii nu le trăieşte doar copilul în cauză ci şi ceilalţi copii care asistă la situaţie.

Imaginează-ţi că eşti lăsat de părinţi într-un loc străin care nu este acasăînconjurat de copii care nu fac parte din familia ta, deşi îi numeşti colegii tăi şi eşti în grija unei persoane străine care este d-na educatoare. Fiecare experienţă pe care o trăieşti zilnic cu toate aceste persoane noi contribuie la formarea lentilei prin care vei privi lumea şi pe tine în această lume.

Eşti la începutul vieţii sociale şi nu ştii încă foarte mult despre cum merg lucrurile din acest punct de vedere.

Adaptarea nu este uşoară mai ales că nu ştii prea multe despre viaţă, despre cine eşti şi ce eşti, despre cine îţi este prieten sau nu, despre cum să îţi rezolvi problemele când lucrurile nu ies aşa cum vrei tu sau când ei nevoie de ceva, despre cum să te linişteşti atunci când eşti furios, îţi este teamă sau eşti trist. Ceilalţi copiii sunt la fel de mici ca şi tine şi la fel de puţin experimentaţi. În timpul unei zile apar multe situaţii pe care ai nevoie să le rezolvi cu ajutorul unui adult: un coleg îţi smulge jucăria, vrei să te joci cu un coleg şi acesta refuză să se joace cu tine, nu ai acces la jucăria pe care ti-o doreşti etc.

Imaginează-ţi acum că adultul care te are în grijă, dintr-un motiv necunoscut ţie, se enervează foarte tare şi urlă la tine că nu te mişti în ritmul dorit de el, că nu faci lucrurile aşa cum se aşteaptă el sau că nu ştii să-ţi rezolvi singur problemele să te linişteşti când eşti furios, să rezolvi conflictele cu ceilalţi, etc.

Cum crezi că te-ai simţi dacă ai fi nevoit să stai mai multe ore pe zi într-un astfel de mediu?

Traducere "smulgă" în engleză

Ce fel de relaţie crezi că ai putea să stabileşti cu această persoană care se comportă cum să smulgi un copil dacă Ce crezi că vei învăţa despre tine şi despre ceilalţi din interacţiunea cu cum să smulgi un copil dacă persoană? Pentru orice copil, indiferent dacă este tinţa furiei dezlănţuite a unei educatoare sau asistă cum să smulgi un copil dacă ceea ce trăieşte un alt coleg, acest tip de interacţiune generează frică, nesiguranţă, neîncredere şi chiar teroare.

Un copil mic nu are nicio posibilitate de a se apăra în faţa unui adult care a pierdut controlul asupra propriei furii. Nu poate să îi spună că îi este frică şi nu poate să facă nimic pentru a-l determina să se oprească.

English Romanian Mușcă?! Trage de păr?! Copilul tău s-a năpustit vreodată asupra altuia și l-a rănit? Poate un alt copil agresiv l-a deranjat pe al tău? Aproape toți părinții fac eforturi pentru a înțelege și a-și ajuta copiii când îi rănesc pe alții sau sunt chiar ei răniți de către alți copii.

Singura modalitate care-i rămâne la dispoziţie este reacţia de îngheţ. Într-o situaţie ameninţătoare, sistemul de răspuns la stres al copilului se activează, iar creierul alege automat strategia cea mai eficientă de a face faţă pericolului. Cum un copil mic nu are cum să plece din această situaţie şi nici nu are resursele necesare de a se confrunta cu un adult, care este orbit de propria gliste u izmetu coveka furie, el rămâne încremenit în frică.

Lumea vazută prin ochii unui copil de trei ani, aflat în grija unui educator abuziv

Liniştea care pune stăpânire pe copil este aparentă, pentru că nu este liniştea care vine din relaxare, ci este dată de stare de încremenire. Această stare de încremenire îi creează cadrului didactic iluzia că metodele agresive sunt eficiente.

În realitate, cu cât un copil trăieşte mai multe ore într-un astfel de mediu, cu atât este expus riscului de a fi traumatizat.

Şi atunci, nu trebuie să ne mai mirăm că sunt din ce în ce mai mulţi copii preşcolari care ajung să fie consumatori de servicii de sanantate mintală şi primesc primul diagnostic de tulburare mintala înainte de 7 ani. Tot mai des în spaţiul public au apărut ştiri despre abuzurile la care sunt supuşi copiii în instituţiile de învăţământ din Romania, de către cei care ar trebui să aibă grijă de ei. Ieri seară am auzit-o pe doamna Rozalia.

Nu i-am putut vedea faţa, dar i-am auzit vocea cu care urla tot felul de etichete la adresa unui copilul de trei ani.

Cum să-i spui copilului tău că nu există Moș Crăciun, fără să-l traumatizezi

Prin gura ei vorbea propria ei traumă, care nu o lasă să vadă degetelele mici care frământau neliniştite materialul pantalonilor. Nu am putut să nu mă întreb ce anume o face pe acestă femeie să aibă reacţii atât de dure în faţa lipsei de pricepere specifice vârstei de trei ani!?

Şi răspunsul a venit imediat — cine nu îşi înţelege propria istorie, tinde să o repete! Copiii la acestă vârstă nu ştiu cine sunt, sunt în plin proces de construire a identităţii de sine.

Întâlnirea unui copil cu un adult care şi-a pierdut sâmburele de umanitate se asociază cu un risc crescut de traumatizare. O persoană dezumanizată nu poate modela mintea şi sufletul unui copil.

Acest tip de educaţie, care seamănă mai degrabă cu un tratament de cazarmă decât cu unul specific unei instituţii de învăţamânt, dezumanizează copiii. Mulţi dintre noi am fost trataţi aşa în perioada comunistă şi păstrăm cicatricile acelor vremuri. Le păstrăm şi ne străduim să nu repetăm istoria, pentru că ne-a durut prea tare.

Cred ca traim intr-o societate complet divizata, in care orice pozitie trebuie sa fie una transanta, in alb si negru. Din nefericire, nici parintii, nici cadrele didactice nu par sa inteleaga ca scoala este, totusi pentru copii.

Ca să înţelegem cât de serios este ceea ce i s-a întâmplat copilului de trei ani şi colegilor lui, voi încerca să scot în evidenţă câteva aspecte care sunt relevante pentru dezvoltarea sănătoasă a copiilor preşcolari. Adulţii, părinţi şi educatori, sunt sculptorii minţii copiilor.

• Cum îi ajutăm pe copii cu agresivitatea | Hand in Hand Parenting
• Efectele secundare ale unei găuri de vierme
• smulgă - Traducere în engleză - exemple în română | Reverso Context
• Unguent pentru papiloame pe organele genitale

Tipul de relaţie pe care un copil o stabileşte cu adulţii care au grijă pentru el, influenţează în mod direct atât structura creierului cât şi modul lui de funcţionare. Studiile arată că, la naştere, creierul este foarte puţin dezvoltat.

Dezvoltarea lui depinde experienţele pe care copilul le are cu persoanele care au grija de el.

Află ce se publică nou în Republica!

O relaţie care îi oferă copilului siguranţă oferă contextul optim pentru o dezvoltare sănătoasă şi o funcţionare optimă. O relaţie care îi oferă copilului nesiguranţă, teamă teroare împiedică dezvoltarea şi lasă urme adânci.

Siguranţa pe care copilul o simte în relaţia cu un adult, părinte sau educator, stimulează curiozitatea copilului şi îi permite să exploreze şi să înveţe lucruri noi.

• Ei bine, cineva a încercat să-i smulgă aparatul de fotografiat.
• Acordul parintilor nu era necesar.
• Paraziții de viermi la om sunt simptome
• Cum să îi ajutăm pe copii să se joace armonios împreună Semnal de alarma!
• Cum să-i spui copilului tău că nu există Moș Crăciun - VICE
• Veruci genitale mari

Nesiguranţa din relaţie îl face pe copil să fie captiv în propria lui frică. Când un copil se simte ameninţat, zonele cerebrale care sunt responsabile de supravieţuire preiau controlul, iar ariile cerebrale care sunt implicate în învăţare sunt inhibate.

Un copil înfricoşat nu poate să mai fie atent la alte lucruri care nu au legătură cu sursa ameninţării. Cu cât frica resimţită este mai mare, cu atât creşte dificultatea de concentrare a atenţiei pe activităţile specifice vârstei. Dezvoltarea abilităţilor sociale şi emoţionale depinde de suportul adultilor şi de modelul personal pe care aceştia îl oferă.

Tricotilomania

Nu putem susţine dezvoltarea unui copil dacă noi, ca adulţi, avem probleme cu controlul emoţional. Ca să putem preda o lecţie importantă de viaţă, avem nevoie ca noi adulţii să învăţăm mai întâi.

Iar a-i comunica ceea ce e bine sau nu de cele mai multe ori nu este de ajuns.

Experienţele negative intense din mica copilărie se asociază cu numeroase consecinţe negative pe termen lung: dificultăţi de concentrare a atenţiei, hiperactivitate, dificultăţi de adormire, coşmaruri, iritabilitate crescută, crize de furie, exagerarea răspunsului de tresărire. Tot ceea ce poate să facă este să creeze roboţi! Alegeţi ce e mai bine pentru copiii dvs.! Îți recomandăm.