Condilom papilar. Manifestările cutanate ale infecţiei cu virusul papiloma uman


HPV produces proliferative lesions on the skin and mucous membranes, and the natural evolution of these lesions depends on the type of Cum să tratezi viermii în papă infections, the way the virus is transmited, the location of condilom papilar infection, as well as the immune status of the host.

Condilom papilar this paper, we described the most common cutaneous manifestations of HPV infection: cutaneous warts and external genital warts. Keywords HPV infection, condilom papilar warts, genital warts Rezumat Virusul papiloma uman HPV este un virus ADN care face parte din familia Papaviridae şi pentru care s-au descris mai mult de de tipuri, clasificate în 5 genuri.

HPV produce leziuni proliferative la nivelul pielii şi mucoaselor, iar evoluţia naturală a acestor leziuni depinde de tipul de HPV infectant, de modalitatea de transmitere a virusului, localizarea infecţiei, precum şi de statusul imun al gazdei.

Condylomata Acuminata Perianala

În această lucrare, ne-am propus să descriem cele mai frecvente manifestări clinice cutanate ale infecţiei cu HPV: verucile cutanate şi vegetaţiile genitale externe.

Cuvinte cheie HPV veruci cutanate vegetaţii anogenitale Introducere Infecţia cu virusul papiloma uman HPV este cea mai condilom papilar boală cu transmitere sexuală. Papilomavirusurile umane prezintă tropism pentru curățarea paraziților copilului epiteliale, provocând infecţii ale pielii şi mucoaselor organe genitale, cavitate orală, laringe, esofagiar replicarea lor are loc la nivelul nucleului celulelor epiteliale scuamoase.

Genurile beta, gama, miu şi niu condilom papilar papilar HPV-uri ce pot infecta celulele scuamoase epiteliale cutanate, în timp ce genul alfa include toate tipurile de HPV cu tropism pentru mucoase, alături de tipurile HPV 2, 3 şi 10, care condilom papilar pielea umană 3. De asemenea, studiile epidemiologice şi de biologie moleculară au arătat existenţa unor tipuri de HPV cu risc ridicat, tipuri care au fost confirmate drept cancerigene umane figura 1 2,4.

Figura 1. Clasificarea tipurilor de HPV adaptat după Egawa condilom papilar al. O asociere simplificată a tipurilor de HPV cu leziunile asociate este prezentată în tabelul 1.

De-a lungul timpului, terminologia leziunilor cutanate asociate cu HPV localizate la nivel cutanat a suferit modificări, ca urmare a studiului biologiei HPV, precum şi a efectelor infecţiei cu HPV asupra organismului uman din punct de vedere morfologic şi clinic 5. Clasic, leziunile asociate cu HPV ale tegumentului din zonele genitală şi perianală includ condyloma acuminatum, eritroplazia Queyrat, boala Bowen şi papuloza bowenoidă.

În afara regiunii anogenitale, au fost descrise leziuni benigne induse de HPV, care includ verruca vulgaris, verruca plantaris şi verruca plana. Epidermodisplazia veruciformă reflectă o predispoziţie genetică la anumite tipuri de HPV, care în condilom papilar normal nu afectează populaţia generală. Verucile cutanate HPV se transmite prin contact direct sau indirect cu o suprafaţă contaminată, deoarece virusul poate rezista la desicare, îngheţ şi stocare prelungită în afara celulelor gazdă 7.

După primoinfecţie, frecvent, poate apărea autoinocularea prin zgârieturi, bărbierit sau alte traumatisme ale pielii 8. Perioada de incubaţie pentru HPV variază între 1 şi 6 luni; cu toate acestea, sunt suspectate perioade de latenţă de până la 3 ani sau mai mult 7. Verruca vulgaris veruca comună, nevul cutanat poate fi întâlnită la toate vârstele, dar este mai frecventă la copii şi adolescenţi 5.

Verucile comune apar sub forma unor noduli exofitici, multipli, neregulaţi, rugoşi, care se prezintă sub o varietate de modele clinice. Pot fi simple sau multiple şi se localizează cu predilecţie pe zonele expuse microtraumatismelor, în special la nivelul degetelor, dar şi pe alte suprafeţe ale pielii supuse fricţiunii şi abraziunii mâini, coate, genunchi figura 2 4,5. Unele veruci pot sângera la atingere din cauza lezării anselor capilare dilatate din vârful papilelor dermice 9.

Figura 2. Veruci vulgare la nivelul mâinii adaptat după Cubie et al. La nivelul zonelor supuse fricţiunii mâna predomină aspectul ferm şi nodular, iar la nivelul zonelor umede sau ascunse, nevii tind să devină moi şi polipoizi 8. Verucile plane HPV 3, 10 sau 28 sunt leziuni cutanate de dimensiuni mai mici diametrul de mm şi mai puţin dure comparativ cu verucile vulgare figura hpv genital wart treatment 4,8.

Leziunile induse de HPV 3 prezintă hiperkeratoză redusă, în timp ce leziunile cauzate de HPV 10 şi 28 sunt mai hiperkeratozice şi se pot asemăna cu verucile vulgare timpurii 4. Figura 3. Veruci condilom papilar la nivelul feţei adaptat după Cubie et al.

ovarian cancer debulking

Verucile plantare apar pe suprafaţa plantară a piciorului figura 4 4,8. Din cauza forţelor mecanice exercitate pe picior, verucile plantare tind să se dezvolte în interior, în loc să se ridice deasupra suprafeţei plantare. Giardia tratament caini ferme, pot fi foarte dureroase şi adesea sunt multiple.

Pacienţii pot percepe o senzaţie asemănătoare cu mersul cu o pietricică în pantof 8. Veruca mozaic, varietate de condilom papilar plantară, se prezintă sub forma unor plăci rezultate din confluarea verucilor multiple induse de HPV 2 şi HPV 4. Veruca mozaic este mai puţin dureroasă, este mai persistentă, iar răspunsul la tratament este diminuat figura 4 4.

Care este diferența dintre papilom și condilom

Verucile plantare apar rar înainte de vârsta de 5 ani şi au o distribuţie de vârf între 10 şi 14 ani. Apar cel mai frecvent prin activităţi desfăşurate fără purtarea de încălţăminte, în special la fetele care practică dansul desculţ şi gimnastica 4.

Figura 4. Veruci plantare adaptat după Cubie et al.

Keratinocitele infectate pot rămâne pe suprafeţe abrazive, cum ar fi trambulina sau pereţii piscinei, existând astfel posibilitatea ca virusul să fie transmis şi altor înotători 4. Verucile filiforme au aspect particular comparativ cu al celorlalte tipuri de veruci 4. Apar sub forma unor formaţiuni pediculate dezvoltare de tip fronde-like şi cresc adesea rapid.

Sunt comune la nivelul feţei figura 5 4,8. Figura 5. Veruca filiformă adaptat după Stulberg et al. Epidermodisplazia veruciformă EVdescrisă pentru prima dată în urmă cu aproape un secol de către Lewandowsky şi Lutz, este o boală genetică multifactorială, cauzată de un deficit genetic asociat unui portaj crescut al anumitor tipuri de HPV tabelul 1 4.

Tabelul 1. Leziunile cutanate induse de HPV adaptat după Bacaj et al. Acestea apar în principal pe trunchi, gât şi condilom papilar, sub formă de papule plane, hipo- sau hiperpigmentate, cu aspect clinic asemănător cu pitiriazisul versicolor. Figura 6. Epidermodisplazia veruciformă adaptat după Cubie et al.

Cutaneous manifestations of human papillomavirus infection

Diagnosticul verucilor cutanate La nivelul mâinii şi piciorului, diagnosticul verucilor vulgare nu este de obicei complicat. Nevii cutanaţi trebuie să fie distinşi fie din punct de vedere clinic, fie histologic de alte leziuni keratozice ale mâinilor sau picioarelor, cum ar fi keratozele actinice, nodulii digitali dorsali Garrot sau, mai rar, carcinomul cu celule scuamoase sau keratodermia condilom papilar palmo-plantară.

Verucile plantare trebuie distinse de cornurile şi calusurile plantare, precum şi de alte calozităţi plantare heloma, tyloma etc.

În acest caz, inspecţia atentă, urmată de raclare, permite ca aceste leziuni cutanate să fie diferenţiate 9. De tratament cu veruci solkovagine, la nivelul membrelor, este necesar ca verucile vulgare să nu se confunde cu alte afecţiuni care pot prezenta leziuni hiperkeratozice, cum ar fi lichenul plan sau angiokeratomul, în timp ce pentru verucile plane trebuie luate în considerare lichenul plan condilom papilar keratozele actinice sau seboreice 5,9.

Complicaţiile verucilor cutanate Afectarea sistemului imunitar, în special a imunităţii mediate celular, determină diminuarea clearance-ului natural al leziunilor cutanate induse de HPV. Atunci când funcţia imunitară este grav afectată — de exemplu, după transplant de organ sau medular sau în cazul unui deficit imunitar sever —, verucile cutanate pot fi de dimensiuni mari, extinse şi rezistente condilom papilar tratament.

Nevii cutanaţi pot fi o caracteristică prezentă în stări imunodepresive, cum ar fi limfomul, limfocitopenia CD4 idiopatică sau infecţia condilom papilar HIV, astfel încât în formele severe sau prelungite ale acestor leziuni cutanate ar trebui să se ia în considerare existenţa unui deficit imunitar subiacent 4,9.

Infecţia cu papilomavirus este, de asemenea, asociată cu stări precanceroase şi carcinoame cu celule scuamoase ale pielii.

Astfel, în EV, leziunile keratozice progresează frecvent la cancerul de celule scuamoase încă din viaţa adultă timpurie 4,9.

condilom papilar

Managementul verucilor cutanate induse de HPV Pentru verucile cutanate, impactul acestor leziuni asupra sănătăţii este influenţat de localizarea şi dimensiunea leziunilor, fiind în general minor 9. Ca urmare, dacă individul afectat este imunocompetent, atunci o abordare expectativă a managementului este în totalitate acceptabilă condilom papilar. Unele dintre veruci pot fi incomode, altele pot remediu pentru toate viermii o funcţie a organismului sau pot fi deranjante din punct de vedere rectal cancer histopathology. În aceste condiţii, se iau în considerare o serie de tratamente ce urmăresc înlăturarea verucilor cutanate.

Referitor la tratamentul intervenţional al verucilor vulgare, există numeroase metode terapeutice, dar, indiferent dacă sunt utilizate individual sau în combinaţie, acestea au adesea puţine dovezi medicale pentru utilizarea lor 8,9. Tratamentele utilizate cel mai frecvent implică distrugerea ţesutului afectat prin congelare, ardere, chiuretaj de obicei cu electrodesicare sau aplicarea acizilor topici acid salicilic 9, Chimioterapia locală cu 5-fluorouracil sau bleomicină este folosită în forme severe sau în cazuri refractare la tratament 9, Ablaţia verucilor cutanate poate determina apoptoză celulară condilom papilar, urmată de prezentarea antigenului şi activarea răspunsului imun local, esenţial în apărarea contra HPV 5,9.

Distrugerea particulelor de HPV este realizată de un număr limitat de substanţe virucide formaldehida, glutaraldehida care acţionează preponderent doar la suprafaţa epiteliului Astfel, virucidele pot să nu distrugă virusul din straturile epidermice inferioare, iar condilom papilar cu HPV să persiste în aceste celule 9. În continuare, stimularea directă a sistemului imunitar din zona afectată ar putea maximiza şansa de răspuns imunologic în keratinocitele infectate. Nu se ştie cât de mult contribuie răspunsul imun la eliminarea verucilor după tratamente distructive sau imunoterapie, dar rezultatele slabe sau absente ale acestor tratamente la pacienţii imunosupresaţi ar sugera că acesta este esenţial 9.

Prevalenţa scade până în jurul vârstei de de ani, când se descrie un vârf secundar în multe ţări, asociat fie cu reactivarea virusului latent, fie cu o nouă infecţie, din cauza noilor parteneri sexuali 4. Transmiterea HPV necesită un contact strâns, dar nu obligatoriu penetrant sexual. Transmiterea virusului se poate realiza şi indirect, deoarece ADN-ul HPV a fost izolat de pe prosoapele şi lenjeria de corp a indivizilor infectaţi 4, De asemenea, HPV poate fi răspândit prin utilizarea instrumentelor sterilizate inadecvat, precum şi în cazul terapiilor cu laser, atunci când se utilizează instalaţii de extracţie inadecvate Utilizarea prezervativului poate proteja împotriva infectării cu HPV 4, Transmiterea verticală a HPV de la mamă la sugar, fie in utero, fie în timpul naşterii, este un mod important de răspândire a virusului şi este asociată cu un risc de de dezvoltare a papilomatozei laringiene sau a verucilor anogenitale la copil, leziuni ce pot deveni manifeste clinic luni sau ani mai târziu.

Cel mai probabil, copiii care prezintă veruci cutanate la naştere sau în primii doi ani condilom papilar viaţă au dobândit infecţia prin transmitere verticală mamă-făt 4, Infectarea perinatală la copii este posibilă, deoarece s-a dovedit prezenţa la aceştia a unor tipuri de HPV diferite de cele găsite la părinţi 4.

HPV care produce leziunile genitale la copii poate proveni din multe surse, contractarea virusului realizându-se inclusiv prin inocularea directă a Determinarea ovulelor de helmint 2, 27 sau 57 din verucile vulgare de la nivelul mâinilor, precum şi prin transmiterea de la nivelul mucoasei bucale în zona genitală prin intermediul degetelor 11, În general, vegetaţiile veneriene se dezvoltă în câteva săptămâni sau luni de la contactul infectant cu HPV, dar, într-un număr semnificativ de cazuri, virusul poate fi în stare latentă luni sau ani înainte de apariţia verucilor genitale EGV sunt localizate cu precădere în regiunile aflate în contact strâns în timpul actului sexual figura 7.

Astfel, condilom papilar bărbaţii necircumcişi, EGV se dezvoltă la condilom papilar glandului, şanţului balano-prepuţial şi al feţei interne a prepuţului, în timp ce infecţia la bărbaţii circumcişi este mai puţin obişnuită şi, în general, este limitată la axul penisului 4.

La femei, labiile, clitorisul, vulva, vaginul şi ecto-cervixul condilom papilar fi infectate, cu apariţia de veruci vulvare şi vaginale, care sunt, de obicei, clar vizibile 4,5, La ambele sexe, HPV poate fi detectat în zona pubisului, perineului, uretrei şi perianal.

  1. Manifestările cutanate ale infecţiei cu virusul papiloma uman
  2. De ce nu se vindeca cancerul
  3. Hpv impfung im erwachsenenalter
  4. Anatomie patologica – Clinica Micomi
  5. Hpv cure in ayurveda
  6. Condylomata Acuminata Perianala « fara Hemoroizi
  7. Condilom solutie

Vegetaţiile intraanale sunt cel mai frecvent, dar nu întotdeauna, o consecinţă a actului sexual anal receptiv figura 7 4, Figura 7. Vegetaţiile intraanale sunt cel mai frecvent, dar nu întotdeauna o consecinţă a actului sexual anal receptiv figura 7 condilom papilar, Vegetaţiile veneriene pot apărea ca leziuni discrete, sub forma unor papule mici sau de dimensiuni mari, asemănătoare conopidei, în zonele umede vegetaţii conopidiformeîn timp ce pe suprafeţele uscate labii se prezintă ca leziuni keratozice asemănătoare cu verucile cutanate 4.

Culoarea variază de la alb, roz şi roşu la maro, cu aspect pigmentat Multe EVG sunt atât de mici, încât au nevoie de o lupă pentru a fi observate.

Care este diferenta dintre condiloame si papiloame?

Leziunile subclinice pot creşte în dimensiuni şi număr în timpul sarcinii cu creşterea eliminării de HPV din tractul genitalcomo quitar papiloma de la boca de regresia spontană a vegetaţiilor după naştere. EGV vaginale pot creşte ocazional atât de mult, încât să obstrueze canalul de naştere 4. Terminologia nouă recomandă clasificarea leziunilor induse de HPV la nivel anogenital în leziuni condilom papilar scuamoase de grad scăzut risc scăzut de evoluţie spre carcinom scuamos — LSIL şi leziuni intraepiteliale scuamoase de grad înalt cu risc semnificativ de progresie spre carcinom invaziv — HSIL 5.

LSIL se poate prezenta sub trei forme 5 : a condilom plat — maculă hiperkeratozică displazie uşoară ; b condyloma acuminatum verucă anogenitală — LSIL cu suprafaţa ondulantă, polipoidă, papilară sau verucoasă; c condilom gigant — condyloma acuminatum de dimensiuni mari cmlocalizat de obicei la nivelul glandului şi prepuţului la bărbat, dar şi în regiunea perianală la femei. Histologic, condyloma acuminatum prezintă îngroşare epitelială secundară acantozei şi papilomatozei severe, dar fără hiperkeratoză caracteristică verucilor cutanate 4.

HSIL includ o serie de leziuni induse de HPV la nivel anogenital, cum ar eritroplazia Queyrat, boala Bowen şi papuloza bowenoidă, cu risc crescut de malignizare. Simptomele EGV includ prurit, fisuri şi sângerări locale, contact sexual dureros.

EGV provoacă stres psihosocial semnificativ şi influenţează negativ calitatea vieţii pacientului prin crearea de sentimente de vinovăţie şi anxietate, pierderea stimei de sine, jenă şi temporizarea prezentării condilom papilar medic 4. Diagnosticul vegetaţiilor veneriene O listă de întrebări check-list pentru consultarea iniţială a pacientului cu EGV este prezentată în tabelul 2 Tabelul 2.

Lista de întrebări pentru anamneza pacientului cu EGV O serie de întrebări adresate condilom papilar medicilor sunt prezentate în tabelul 3, împreună cu răspunsurile sugera­te Pacienţii trebuie asiguraţi că, dacă au dezvoltat EGV, un tratament adecvat poate înlătura leziunile în termen de 3 luni 4, Tabelul 3.

Întrebări adresate frecvent medicului în cazul pcientului cu EGV 12 Managementul cazului de EGV se face după ghiduri elaborate de organizaţiile profesionale şi legislaţia medicală în vigoare. Conform legislaţiei în vigoare, pacienţii cu vegetaţii veneriene trebuie testaţi obligatoriu pentru prezenţa concomitentă a condilom papilar infecţii cu transmitere sexuală sifilis, HIV etc.

De asemenea, bolnavii cu ECV trebuie să cunoască faptul că pot transmite Condilom papilar şi, prin urmare, este important ca aceştia să-şi informeze partenerii sexuali recenţi despre existenţa vegetaţiilor veneriene, parteneri care ar trebui sfătuiţi să solicite un consult medical 4, Un model de algoritm util practicienilor din domeniul medical este prezentat în figura 8.

Figura 8.

Cautare Search for: În redactarea rezultatelor bioptice de precancer și cancer de col uterin, Laboratorul de anatomie patologică al Clinicii Micomi utilizează nomenclatura OMS În perioada de tranziție de la vechea clasificare la cea nouă, diagnosticele histopatologice sunt însoțite de echivalentul lor în tipuri CIN.

Algoritm pentru diagnosticul şi tratamentul EGV 12 Tratamentul EGV poate fi administrat în spital, în cabinetul medical sau la domiciliu. Metode de prevenţie a leziunilor cutanate induse de HPV Medicii trebuie să informeze pacienţii referitor la factorii de risc ai infecţiei cu HPV.

condilom papilar